aș vrea să pot spune:

uite, am inventat călătoria în timp

poți revedea pe oricine

sau poți vizita viitorul

pentru a ști ce să corectezi în prezent

uite, sunt capabil

să vindec orice durere

sunt capabil de înfăptuirea

atâtor și atâtor minuni...

și aș mai vrea să pot spune:

uite, împreună cu visele mele

am trecut pragul vieții

e numai fericire dincolo

e tot ce vrei să-ntâmple

dar nu se poate întâmpla

aici, pe pământ

e gândul tău atotputernic

care guvernează

noua lume creată de tine

iar Dumnezeu e prietenul cel mai bun

care își face simțită prezența

exact atunci când ai nevoie de el

aș vrea, aș vrea

ah, cât de mult aș vrea...

dar tot ce pot face

este să-ți dăruiesc un poem

care să înflorească precum ghiocelul

în primăvara ochilor tăi

făcându-te pentru o clipă să uiți

de iarna nesfârșită a tâmplelor

de frigul care ți se insinuează

ca un șarpe prin văgăunile pielii

încercând să-ți înghită

fiecare bătaie de inimă

și, apoi, inima toată

doar atâta pot face

iartă-mă că nu pot amesteca nemurirea

în sărutul cuvintelor mele

iartă-mă că sunt doar un om

care își trădează

umbra lui credincioasă

străduindu-se

din tot muntele cărnii sale

să ridice o aripă

care să atingă pleoapele cerului

și să înduioșeze o stea