La ce te gândești? La nimic. Când înțelegi lucrul acesta, e ca și cum nu ai trăit nimic. Ce poți să faci? Nimic. Un pârâu merge mai departe, mângâie pietrele de care se poticnește și păsările care vin pentru apă. Uneori se oprește. Apoi pornește, alunecă mai repede, spre locul unde lumina îi dispare, într-o altă lumină ce clipocește la fel de dulce. În felul acesta îmi simt sufletul. De parcă l-ai legăna. Caută să-l vezi cu ochii tăi, când îi cânți. Într-o zi am să-l întreb cum ți-aș putea răspunde. Nu azi. Îl las să respire ascultându-te.