s-au înmulțit pe cer norii roșiatici,
în izvoarele triste suspinele curg,
furtuna răscolește codrii apatici,
sărmanii regretă al verii amurg.

doar ploaia dansează pe acoperiș,
emoții lichide în suflet pătrund,
Toamna se strecoară în mine pe furiș,
de melancolie nu pot să mă ascund.

cocorii pleacă, mierlele nu mai cântă,
frunzele ruginii cad treptat de pe ramuri,
lumina lăcrimează ca o icoană sfântă,
oculte semne îmi lasă la geamuri.

amurgul e trist la tăcere mă-ndeamnă,
dar inima descrie povestea de Toamnă.