tu mergi, din nou

pe faleza amintirilor

căutând urmele unor pași

cu lacrima

atragi chiar și atenția mării

ce-și întinde degetele tremurânde

încercând să te-nfieze

pentru a-ți dărui

frumusețea și liniștea

adâncimilor

cu respirația

trezești vântul din somn

și-l faci să-ți mângâie părul

cu bătăile inimii

bați la porțile viselor

căutând răspunsul

adormitelor glasuri

tu mergi, din nou

pe faleza amintirilor

iar pasărea care desenează

infinitul pe cer

te-ndeamnă să crezi

că există ceva important

dincolo de miile

de scamatorii ale vieții

un adevăr așteptând

ca o perlă

în cochilia nopții