agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-29 | |
O să vă povestesc fără să mă complic
Despre un politician, un vechi amic. Un om cu o viață în alb și negru Despre care se specula că e integru. L-am cunoscut de prin copilărie, Mereu îmi povestea câte-o școlărie Privat de atenția ce îi trebuie Bunicul lua poziția de dăscălie. Tataie era ca ultimul țăran Nesimțit, cu femei bădăran, Bețiv care din băut nu se oprea, Iar cu munca… nu prea muncea. Știa câteva lucruri, era șantierist, Dar puțin m-a ajutat în cariera de artist Mi-a predat prin exemple negative Să-l urăsc mi-a dat multe motive. La un moment dat m-a învățat Să fur, și nu priviri sau agățat. Mi-a cerut să iau din ghiozdanul fiicei lui Niște bani de bere, să-și pună pofta-n cui. Pe lângă bere mi-a luat o înghețată Presupun că a încercat la capăt să o scoată Crezând că-i mai bine să mă mituiască Mi-a pus pe umeri prima cruce, o cunună să-mi crească. Acesta e, consider eu, al doilea păcat Și de atunci, tot mai multe au urmat. De atunci, precum Adam și Eva pedepsit, Rușine de sine, închis în mine, am greșit. Câteva luni mai târziu, insomnie Îl rugam pe frate, treaz să fie Să nu rămân singur cu miile de gânduri Care șuierau în minte ca puternicele vânturi. Toate-mi vorbeau despre moarte Despre cum voi fi asasinat, ca la carte. Așa cum vom muri cu toții Și va rămâne pământul singur cu morții. Dormeam greu apăsat de moarte Eram Sisif cu cele două (ale mele) păcate Mi-am ridicat garduri fără poartă Încercând să-ncetinesc propria-mi soartă. Primul vis a început dar n-a sfârșit: O nuntă în vid, abis al minții fericit. Totul alb cu stele gri, înconjurat de animale Parcă nu respiram, spunând promisiunile conjugale. Fără o continuare, m-am trezit împietrit Voiam să mă văd iar împlinit, Continuând acest vis de toți dorit Dar mai e mult până la acest sfârșit. Al doilea vis a apărut târziu Contextul conștiinței nu-l mai știu. Despre politicianul pedepsit Un hoț de sine surghiunit, care într-una s-a mințit. El se mai înțelegea cu bunicul A acceptat ușor muritul De asta nu a prea jelit Când bunicul mi-a murit. Avea alură de educat, A citit, a înțeles, dar n-a prea digerat. Am fumat cu el și am băut cafele Povestindu-mi toate visurile. Avea în plan să facă bine Să fie egalitate pentru oricine Deși avea ură față de femei Nu voia copii, nu le găsea temei. Într-o zi am băut cafea, Despre aceleași lucruri povestea Bine și egalitate, un tipic comunist, Cine nu era de acord era autist. La un moment dat am rămas fără aer, Am sunat la ambulanță și m-am rugat ca un fraier, Un fraier ateu și comunist. Credeam că sunt un zeu și n-am nevoie de niciun acatist. Ajunsă ambulanța mă sufocam Aveam un blocaj și nu mai respiram Regretam lipsa de copii și visul neîmplinit Am înțeles într-un final, visul meu era finit. Medicii încercând să mă salveze Mi-au găurit gâtul și mi-au făcut viața să conteze. Sudoare, agitație și stres ei chiar se chinuiau Aerul mai curat decât pe munte, cu toți respirau. Precum stresul dinaintea unui eveniment Chiar și cu miile de ore de antrenament, Șoferul încerca și el din răsputeri Să mă readucă în vechile puteri. Deși ei își dădeau duhul pentru mine Nu era după voia lor sau a mea sau oricine. Arhitectul nostru a decis Să se sfârșească acest vis. A fost un simplu poc! în final Sfârșitul vieții unui om banal Ambulanța grăbită a greșit În drumul ei, de un tren s-a lovit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate