agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-29 | |
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Când se zguduie pământul, trist mânat de vânturi oarbe Risipindu-mi veșnicia, ce puterea-n gând mi-o soarbe, Vorbe-n șir rostesc prin somnul mult prea-ntunecatei vieți Când ființa mi se spală-n roua tristei dimineți. Trăznet viu născut din ape răscolindu-mi amăgirea Mă-nfășoară în mireasma caldei ploi precum iubirea, Și se-ncruntă-adânc spre ochii ce s-au dus pe sub sprâncene Adormindu-le privirea ce se-afundă-n vis alene, Și m-alintă peste vreme tot săltându-mă spre stele Chinuindu-mi suferința, vârf al patimilor mele. Mă ridic privit de ochii curioși ai veșniciei Ca un miel sărind zburdalnic peste-ntinderea câmpiei, Mă rotesc pe după ușa ce nici clanța nu-și închide, Alungându-mi disperarea peste stepele aride, Ce fac haz de râsul gurii ce mănâncă fără știre Lungi ospețe adormite peste roiuri de iubire; Și mă-ntorc din nou mai fraged lângă trista-mi meserie Tot spunându-mi vorbe calde. Moartea mea, ființă vie, Se despică-n două așchii roade-al marelui blestem, Ce se-ntinde peste toate; n-am de ce să mai mă tem.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate