agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-11-27 | |
dimineață
de sfârșit de noiembrie, ceva mai senină, aduce-n casă miresme de pini. o adiere tandră de ondulații cromatice atinge tăcerea. chiar dacă, prin animația străzii n-am chef de nimic, simt sufletul lin și zâmbesc... *&* soarele țese vârgi de lumină; de-aici de la masa de scris, privind pe fereastră, pescărușii se desprind din papirusul cerului, dănd adăncime gândului. prins într-un gol de vedere, un vers sparge coaja tristeții. *&* ochiul întors spre interior, are pupila dilatată. imagini simbolice arhaice decodează credința țăranului în nemurire. vulturul sur -din octogon, atinge pătratul și cercul. prima lumină mă tulbură... *&* bucuria-i experimentată-n arena gladiatorilor; spiritul de dreptate alunecă ușor în râpa tenebroasă a comunismului; mila-i o verigă slabă a caracterului. la fel și blândețea; trecutul e dominat de regrete; viitorul e construit din scenarii; prezetul nu-l simțim, e accesorizat cu cleme utopice. înteleptul a spus: "numai credința în Iubitorul de oameni te face să mergi mai departe." *&* într-un inel de ape rotitoare stă ghemuită fericirea- oglindire subiectivă a propriei dorințe. pentru mulți, fericirea e sinonimă cu împlinirea, umplerea hambarelor cu bogății. moartea dușmanilor... ne deplasăm amnezici pe drumul separării... *&* aripile de lepidopteră ale-apusului mângâie orice suflare. cetatea-și poartă dorul prin fiorduri turnul geamiei vibrează, ca o coardă de liră atinsă de-o cadâna. pleoapele cad grele de rutina zilei; iar șarpele glycon, asemenea unei sculpturi din fibre de oțel, cuantice, dispare-n tumultul autostrăzilor supraetajate. uneori, mă las purtat de mreaja unei sirene... *&* grevă generală- n-ai voie: să naști, să te-mbolnăvești să mori. timpul merge-n sensul invers nevoilor zilnice. apoi, ploaia- neanunțată, neașteptată, care nu ține cont de reguli, a venit să șteargă istoricul. *&* serile-s din ce în ce mai răcoroase, oamenii tot mai bățoși. luceferii tremură-n sclipiri de ape, barca e dusă de valuri departe. luna-și întoarce fața spre zilele de-nceput ale facerii, jinduind după un culcuș cald în visele noastre.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate