Ți-am sfâșiat secundarul când te-am împins
pe calendar
n-ai mai văzut? poate că n-am mai strigat
dar nici tu n-ai mai ascultat. ți-ai pus mâinile la urechi și te-ai rugat
să fie ultima zi! să fie ultima zi!
și mai trece o zi, și mai trece alta. noi nu ne-am născut
am deschis ochii și mi-a stat în gât oxigenul
ca o bucată de măr, prea mare, mult prea mare
pentru cât puteam să înghit
și încă o simt în piept
când traversez strada și mă împiedic
știu că nu s-a dus, știu că e încă acolo
n-o pot înghiți, nu-mi mai da apă, n-am nevoie.
aștept doar
aștept să-mi fure respirația
conștiința mea se va trezi și va țipa
să vezi când se va desprinde... ce bine, ce liniște
dar n-am aer, n-am
nu-mi face respirație gură la gură,
nu vreau nimic oricum. așa m-am învățat.
stă lipit de inimă ca o tumoare
ne-am împrietenit. ea țipă, eu plâng
ea strică, eu adun
ea minte, eu ascund. suntem partenere
am îmbrățișat-o. nu știe nici ea... e prima dată pe pământ
așa și eu. dar ne știm de mici copii
ne-am dat mâna. Doamne, ce fericite eram, știi, când ploua?
ne ascundeam amândouă în spatele ferestrei și ne alinam reciproc
ca o mamă și o fiică
ca o nepoată și o bunică
ca două prietene, ca două surori
ca două suflete pereche.
de-aia nu caut iubirea. o am deja. de mic copil
a crescut în mine și cu mine
ne-am mai certat, am mai spart veiozele de pe noptieră,
dar ne iertam și cumpăram mereu alta, și alta.
alea se pot schimba, noi nu. unde mai cumpăr eu una ca tine?
și dacă aș avea de unde, sunt săracă
ascultă-mă bine! sunt săracă
și-n trup, și-n duh
așa că nu cumva să pleci, să dispari. poate apare altceva
și dacă nu mă mai înțeleg?? aș striga-n disperare
să mi se frângă glasul – oricum n-am nevoie de el,
cine să-l asculte, dacă nu tu?
te-ai zbătut ani de zile să te accept
să te las să prinzi rădăcini
tumoare! tumoare!
dar ești dulce, ești parte din mine
ești mai prezentă decât mine când mă uit la cer
și știu
că o vreme te-am uitat. un an, doi, trei
și-am crezut că nu mi-e dor și că nu ți-e dor
am crezut că ai murit
dar la capătul drumului
mereu m-ai așteptat tu.
poate tot așa de tare mă va iubi cineva, cândva
când îți voi pune ștreangul la gât
spânzurătoarea era doar un joc
când eram noi copii.