agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 650 .



nu ai venit,
poezie [ ]
aceste scrisori nu vor ajunge nicodată la tine

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danalachi ]

2024-01-10  |     | 



mă uit pe geam și
mă gândesc că ai plecat în țara soarelui,
unde-i cald și bine,
unde oamenii stau cu pielea goală,
goi-goluți, întinși pe nisip,
nisipul îi cuprinde, pișcă de picioare,
construiesc castele,
râd fericiți,
visează,
se scufundă (fac scuba diving)
oceanul, ca un părinte, îi botează,
valurile cântă muzica lor preferată, le sărută tălpile,

mă gândesc că ai plecat unde numai soarele ajunge să te mângâie,


nu m-am supărat,
nici nu am plâns,
cine n-ar vrea să găsească paradisul ( atât de ușor )


aici ninge,
ninge de-am orbit, nimic nu se mai vede,
doar copacii cresc aripi, iar
drumurile se-mbracă-n alb, strălucesc ca o trenă de mireasă,
ninge de parcă cineva cu orice preț vrea s-ascundă orașul sub zăpadă,
să șteargă țara asta (mare și verde) de pe hartă,

i-aș număra, doar, un sticlete (aproape) înghețat mi-a șoptit:
-numai Dumnezeu poate număra fulgii,
de
parcă
ar număra vulturii
-n văzduh, ca un vis,
alină aerul (ca un sânge )


i-aș prinde-n palmă, vântul îmi șoptește:
-numai Dumnezeu îi poate atinge ca un prunc
cu ochii închiși ce caută sânul mamii, iar, El,
îl atinge
și ninge
ninge (cu fulgi de lapte)


tot azi m-am gândit: dacă nici el într-o zi nu va mai putea număra fulgii,
nu va mai vedea cum cad, nu va putea să-i mai atingă,
cine va imita zborul (cu atâta nonșalanță, atâta nepăsare)
cine va-mbrăca pădurile-n argint,


cine
v-atinge pământul ca un somn ce topește vise din zbor
să nască uitarea, din zbor
să-mi lase corpul îngropat în aer, iar inima să o dea ciorilor
să o ducă acasă (ca pe-o nucă), să o lase (să cadă)
într-un câmp de floarea soarelui,
cu razele (care ți-au mângâiat pielea) s-o atingă, iar
ea, inima, să se zbată până moare (liniștită)
în țara ei
însorită


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!