agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-20 | |
viața-
văzută din perspectiva dezvoltării intrauterine, trece prin trei niveluri fundamentale, cu unicul scop de înălțare spirituală. * mângâieri peste valuri de ceață; pe luciul gheții, scântei dintr-o-mbrățișare. iată că, dinspre vest, bate vântul cu teorii ale haosului: să fie de vină parazitul toxoplasma gondii, când percepem dușmanul ca pe-o persoană atractivă? * lebede negre dintr-un joc origami- cuvinte nerostite. adevărul izvorăște-n suflet. o conexiune- infinită și holistică de afluenți, se revarsă-n Cuvântul lui Dumnezeu. * frigul pătruns până la oase, te-ndeamnă la rugăciuni. minciuna sălăștuiește-n minte. aleargă-n jurul cozii, agitată. medaliile obținute prin viclenii, îi arogă dreptul de știință. * zburând peste valuri, la mila vântului, pasărea. un fir roșu leagă prin reconstituirea încrederii, policriza de permacriză. furtuna este spre taifun, AI interferează cu biotehnologia. * apus însângerat de proiectilele cu fosfor toxic. metalul- lichid programabil, manipulat în litere, cuvinte și sunete, ia forma unui porumbel căutător de țărmuri. * pe butucul singuratic, câțiva ghiocei înfloriți- ca un semn de speranță. timpul își are obârșia-n oceanul primordial al veșniciei. astăzi, noi, pelerinii, sădim semințele iubirii, ce vor fi mâine, dovada dăinuirii noastre. * împietrire- în urma copilului flămând, un vultur scurmă-n praf. omul cu umbra lui, pe drumul alunecos al destinului; focul cu fumul lui, prin ascuțișurile gândului- câteva piese din inventarul funerar. * doar călătorul adormit pe mozaicul aeroportului, așteaptă următorul zbor. stalin și roosevelt la masa de șah? Nuu...! fumegația din plantele rășinoase, din măruntaiele istoriei, amintesc de pipa lui iosif. * privire aspră-n care visează îmblânzitorii de șerpi... urgent, să vină un șaman, aripile de piatră ale omeniei, să le transforme-n ferăstraie! alergătorul fără chip, ridică genunchiul... * vântul târăște pe-ntinse pustiuri, plugul de fier al indiferenței. tachinând norii de păsări, cu incantații gravate pe role de-argint, roșcatul trup al amazoanelor, înmirezmează așternuturile nopții- focuri de strajă pe maluri nisipoase... * flori de gheață la căpătâiul visului... realitatea patimilor e separată- prin procesiunea animalelor grotești, de irealitatea ispitelor. ținând în mâna dreapta Sfânta Cruce, Sfântul Antonie e neclintit în credință. * întorcându-se să-I mulțumească. leprosul tămăduit întregește puntea binelui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate