Cobor de-a lungul aceleiași căderi
Pentru a reveni cândva din golul ei.

De-a dreapta și de-a stânga, ca și ieri,
Azi, case vechi, lipsite de localnici,
De-a lungul drumului îmi cresc
În talpă gropi de saltimbanci
Și noctambulici arlechini.

Și nu e nimeni să îmi spună cum
Înadâncirea mea devine altceva
Fiindcă fără ea mie-mi rămân
ÃŽn orizont sclipirile de stea.

Un gând de zare plină de lumini.

Singurul fruct care mi-a dat în rod
Îmbrățișat de pretutindeni plin
Trecând din viitor spre viitor.