nu m-am născut în new york, dar vă jur!
sunt cea mai curată fereastră din lume,
când nici moartea nu te mai duce aproape de cer,
prin mine poti vedea luna de ceară
cum cade-n valuri din lacrimi,
limpede noaptea din geam aduce chipul abur,
umbra timidă deschide usa cu spatele- i
se-apropie ca o pană purtată de aer,
respiră-n ceafă de zici te miroase un cerb,
urechea-ți e caldă, nu miști,
stai înghețat în atingeri de brațe,
să te scuturi de gânduri, șoaptele-ace-ți intră-n piele:
oare să fii omul care mai așteaptă înariparea?