Aşa să mă ajute câteodată Dumnezeu,
atunci când nu ai umbră, umbră să-ţi fiu eu,
şi-atunci când pleci acut prin ţările străine,
să porţi povara celui neiubit de tine

Aşa să îmi ajute câteodată Dumnezeu,
atunci când nu mai ai iubire, asta să-ţi fiu eu,
să fiu acel ce lacrima încă ţi-o şterge,
cel ce privindu-se pe sine, înţelege,

Şi când privirea ta îndeamnă -a rugăciune,
atunci mă rog şi eu cu-aleasă plecăciune,
să mai rămână în odaia demodată,
tăcerea ta şi umbra cea desperecheată

Şi dacă tot plecată eşti aşa departe,
eu rup şi ultimul capitol dintr-o carte,
nici nu mai ştiu acum de ce eu totuşi te aştept,
să vii din nou, smulgându-mi inima din piept