agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-10 | |
am privirea pe care o are un cîine cu doi boboci de rață pe cap
spun de privirea aia csf, ncsf la fel de expresivă ca un bărbat îndrăgostit care bea și fumează și lasă fumul țigării să-i îi intre în ochi apoi își mai aprinde o țigară pe care o suflă toată într-o sticlă artizanală cu formă de femeie în speranța că îi poate da suflet, disperat că l-a părăsit iubita cînd se gîndește la ea, la părul ei lung și negru parcă vede un copac adică o spînzurătoare, se leagănă cîteva momente în părul ei și își dorește să simtă urletul lupilor ca o mîngîiere oricum n-ar mai avea cuvinte, de ce-ar mai avea respirație oricum viața e ca o natură moartă cu portretul artistului pe porțelan citesc lundkvist și vreau eu să mîngîi lupii, vreau eu să țip pînă cad frunzele brumate din copaci aprinse de stele e grea lumina, sînt grele și amintirile nemîngîiate cînd tăpșanul de iarbă îți era rochie, cînd păpădiile se dezbracă pentru noi dorințe, csf, ncsf vine viul rămas neconsumat în fiecare dintre noi, morții adică cei netrăiți, vine și apasă pe rănile universului să nu-i mai curgă dragostea din vene, ce să facem cu atîta dragoste, noi neiubiții care trimitem flori de foșnet prin copacii care-i însoțesc mersul ești femeia care imparte cu mine o sticlă de vin, lăsîndu-mă să ți-l fur din gură, eu sunt impulsul de a te dezbrăca de trecut și să fii goală și caldă pînă aerul se face oglinzi am auzit că ai făcut moartea de pacă ai fi făcut foamea dar după aia csf, ncsf, dar apoi moartea a trăi mai bine de un minut de luciditate dar a trăit, nu e lucru puțin, vopsești ușor aerul de pacă l-ai îmbujora și moartea plînge în hohote, moartea plînge și are păreri de rău dar tu o mîngîi pe cap cum mîngîi eu lupii, și o faci să urle în cerul tatuat pe umeri și știi la fel de bine ca mine că poți să zbori și dacă n-ai aripi, frumusețea se descoperă pe întuneric
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate