Tu lângă mine-ai mers cam până de curând,
dar nu ştiu cum ai dispărut ca într-o ceaţă,
degeaba te-am strigat prin nopţi plângând,
când mă ploua acut cu grindine de gheaţă

Era pe-atunci, în tinereţea mea nebună,
crezând într-o iubire fără de sfârşit,
fără să ştiu că într-o zi o să apună,
vraja din infinitul tău spre minus infinit

Şi tu mi-ai spus adio parcă prea curând,
sau poate nu ai fost cu mine niciodată,
dar totuşi mi-amintesc acel cuvânt,
când plouă grindini de oţel cu vânt din faţă