agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-25 | |
nu știu ce mai rămîne de făcut cu viața mea
atîta cît mai este. la mega image, punem produsele care se apropie de termenul de expirare cu bulină galbenă, preț redus la jumătate. viața mea nu valorează nimic, dar ca la mega image oamenii cumpără reduceri, deci sunt dispuși să ia și jumătate din nimic. dumnezeu vorbește prin diagnosticele doctorilor. tu ai aia, tu ai d-aia. tu scapi, tu nu. ce mă bucură e că dumnezeu s-a gîndit și la mine să am ceva așa mă face să exist. și exist ca un om și un magnum 44. o să exist prin tine, chiar dacă vei face alzheimer. undeva în scurtcircuitul memoriei voi fi eu, ca o factură de curent neplătită. ca un fulger mort, ca un fulger în borcan, ca insecta pe care o vrei și o detești. nu știu ce mai rămîne din viața mea. mă văd ca o frunză îngălbenind pe o singură parte, păstrînd verdele pe partea cealaltă pentru tine. lumea își cumpără gumă de mestecat, eu medicamente. lumea crede în iubire, eu cred în iubire și în puținul timp cît să te fac să nu mă mai iubești. să fac șpagatul între viață și moarte ca jean claude van damme pe două camioane cu remorcă doar că la mine merg în sensuri opuse. ce mai faci draga mea, cum o mai duci, mai ții minte că eu spuneam că îți trebuie două nuci ca să spargi o nucă. ei, bine, nuca s-a spart, mă bucur că ești bine. știi, mi-aș lua o mașină de spălat rufe și un detergent nou, cu balsam. să pun un tricou curat pe mine și să pară că am sufletul curat. de fiecare dată cînd îmi aprind țigarea, votca se scurge ca uleiul în candelă. ce păcat că viața nu poate fi returnată ca adidașii care nu-ți vin. și nici banii nu-i primești înapoi și ești nevoit să porți viața care te strînge pînă faci piciorul mai mic, pasul mai mic, pînă nu mai mergi deloc. e un moment destul de propice să înveți să zbori. dacă aș avea o căpșună în loc de inimă, eventual cultivată în spania sunt sigur că mulți ar pofti mai mult decît la inima mea. eu am o inimă cît inima unei căpșuni de aici de la noi, d-aia mică și dulce și apoi amară pentru că abia dacă o poți împărți cu cineva. am fost cu o fată frumoasă și pielea mea era ca suprafața apei ea deasupra, eu mă înecam înăuntru. zic doctorii că am un lichid în burtă, eu știu că mai am unul în inimă și unul în cap, nu mai zic despre ce pot băga în stomac. nu știu cît, conform legii lui arhimede, dacă ai dislocat din ființa mea ființa mea sau a ta, sau ambele deodată. sper să mă ierți, dragostea mea. lumina e blîndă și nu îmi rănește ochii. îi țin închiși, într-o visare care nu se mai termină. am făcut într-o seară dragoste ca și cum am făcut transplant de vieți. acum fac transfuzie de sînge cu pămîntul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate