agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-29 | | e o lume făcută să suferi, spun zeii ficatului îi vezi acolo, în colț, la masa aia mai retrasă unde se poartă discuții complicate de la o sticlă la alta de se mai aud tunete și fulgere de parcă acolo e alt timp, altă vreme, alt loc, alt fel de a fi și cumva un alt fel de a gîndi, pentru că ei au două creiere pentru că ei gîndesc și cu ficatul tu îți măsori mințile cu o sticlă de tărie și deja începe să se vadă că tăria cîștigă, tu nu gîndești cu ficatul, tu ești rănit în piept și inima judecă acum, și o ploaie de sulițe care înnegresc cerul îți comunică durerea într-un analfabet morse care te face să crezi că iubirea e o scamatorie care te ademenește în iad și expresiile se schimbă pe fața ta ca la o proiecție cu monștri și nu mai știi care dintre fețele alea oribile te sperie mai tare decît adevărata față a inimii tale trecută și stoarsă și ucisă în roua deflorată a iubirii, cînd simți de adevărat că dragostea e invers proporțională cu suferința de după cînd te ridici de la masă și te apropii de zeii ficatului și după ce mai tragi o dușcă din sticlă le spui voi, zei ai ficatului, eu sunt zeul inimii, la mine gîndirea e sinonimă cu suferința, la mine a exista e un efort dureros prin care trebuie să înveți să zbori în cădere cu aripile tale imaginare voi, zei ai ficatului, voi nu știți ce dragoste năprasnică a trecut prin mine a trecut ca un fulger atît de luminos că mintea mea a devenit de celuloid un film cu tine care rulează continuu, o, voi, zei ai ficatului o, voi, iubitori ai lui mendeleev și ai tablourilor lui nu știți ce e suferința pentru că voi v-o anesteziați zilnic și fără suferință nu există gîndire, totul e binar, e 0 și 1, plus și minus iată iubirea, zeilor, iată iubirea zeilor felul în care dansez pînă la pierderea simțurilor prin toată viața mea pe muzica durerii mele amplificată de corul durerii din galaxie în interpretare a capella sunt zeul iubirii, vă doresc o seară liniștită și nu uitați că nu există suferințe din iubire, așa e iubirea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate