Satisfacțiile sunt emoții și senzații puternice generate de Hipotalamus și de glanda Hipofiză, numite și hormoni ai fericirii- respectiv, serotonină și dopamină.
Satisfacția survine în urma unui rezultat bun, pozitiv, în urma unei soluții găsite pentru rezolvarea unei probleme dificile, survine când gândurile sunt transformate în cuvinte pentru o comunicare bună în relațiile de cuplu, și de prietenie, satisfacția survine când omul își poate permite să achiziționeze lucrul dorit, când verbalizarea produce factori de împlinire la servici, în societate, în familie, când verbalizarea consolidează relațiile, manifestată prin empatie toleranță, înțelegere și admirație.
Satisfacție simte omul când este de ajutor unor membri de familie, unor oameni în nevoie, când i se deschide o ușă pe care să intre să se afirme ca potențial creator, este atunci când omul găsește înțelegere susținere în proiectele sale.
Hormonii fericirii elimină stresul, anxietatea care sunt răspândite la organele vitale, aceste afecțiuni negative nu trebuie să dureze mai mult decât câteva minute, mai ales să nu ajungă seara peste ele pentru că se pot amplifica.
Iisus Hristos spune,- omule cere ajutorul când ai probleme, nu lăsa întunericul să cadă peste ele.
Dar este imperioasă nevoie de comunicare, de verbalizare cu sinele nostru, cu partenerii de afaceri, cu divinitatea pentru ca aceste afecțiuni negative să nu se agraveze.
Este important ca omul să conștientizeze faptul că este o ființă divină, că are în creierul lui o particulă din Dumnezeu, care îl poate face să obțină tot ceea ce vrea pentru ceea ce trebuie.
Când omul se confruntă cu o problemă grea, dificilă, poate cere ajutorul divinității prin cuvinte ordonate în rugăciune, care trebuie rostită cu voce tare, cu concentrare maximă. Satisfacția generează o formă de energie în creier cu care se hrănește sufletul și spiritul.
Și sufletul și spiritul explorează conștiința superioară, pentru că au nevoie de energia ei ca să evolueze, aceste entități au nevoie să funcționeze organizat, echilibrat, în armonie, își transferă una alteia potențialul creator și salvator., influențând dezvoltarea Eului superior.
Aceste realități simțite generează cele mai mari satisfacții, care se resimt în întregul organism însemnând sănătate, vigoare, putere creatoare, inovatoare.
Împlinirea dorințelor, a visurilor, a aspirațiilor se numește satisfacție, ea poate fi generată în familie, la locul de muncă în comunitate.
Satisfacția mare survine atunci când omul demonstrează că este cel mai bun într-un proiect, când demonstrează că este omul potrivit la locul potrivit, când în urma acțiunilor lui primește apreciere, admirație, prețuire.
Cu cât satisfacțiile sunt mai multe și mai mari cu atât de mult fericirea omului este garantată pe termen lung, chiar pe tot parcursul vieții.
Omul care are satisfacții pentru sinele lui, poate fi generos cu semenii, poate fi un bun companion pentru prieteni, poate avea acea convingere că nimic nu îl poate sabota, împiedica la realizarea planurilor, a obiectivelor.
Fără tăgadă satisfacția este o formă de fericire, care nu poate fi distrusă de nici un factor negativ, însă pentru acest fenomen este nevoie de mare încredere în potențialul său creator, cât și în divinitate.