agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 301 .



memorie autobiografică superioară
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2024-07-03  |     | 



binecuvîntați sunt cei care pot uita cum binecuvîntați sunt cei care pot ierta
numai eu sunt blestemat să nu uit și iertarea
să fie ca o flacără oxiacetilenică direct pe locurile din creier
unde ești înregistrată, unde ești imprimată ca un tatuaj definitiv
cred că nici moartea nu-mi va oferi beneficiul uitării
să pot să mă mîngîi pe cucuiele din cap apărute odată cu tine
și cu pereții pe care am încercat să te pictez ca pe-o icoană murală

mă uit în soare cu speranța că mi se topește retina și-ți voi rătăci chipul
undeva în partea aceea a creierului niciodată folosită
să te pierd acolo printre oamenii pe care nu-mi amintesc să-i fi văzut
să te pierd la fel cum te-am pierdut în mulțime la un concert
să nu te mai găsesc niciodată iar odată cu asta să dispară și durerea
lipsei tale, să văd pentru prima dată lumina în întuneric
așa cum apar stelele noaptea și clipesc ca o păpușă cu genele arse

țigara îmi arde degetele aducîndu-mi încă o dată mîngîierile fierbinți
și oricît alcool ar fi pe lume nu poate stinge incendiul
pe care l-ai provocat cu frumusețea, am o memorie egală cu a universului
și oricîte eclipse, oricîte stele mor eu le pun pe toate la locul lor
îți creez cerul perfect sub care să închizi ochi și să dormi învelită
de lumina de cocaină a lunii care strălucește pe pielea ta
ca o pudră de diamant în fața drogatului care sunt

eu dependentul de uitare despre care uitarea a uitat că exist.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!