De câteva nopți interminabile
mă tot visez în america.

Adică foarte, foarte departe.

Dincolo de ultima stea de pe cer.

De unde am ascultat cântul de greierei
ca pe motoare de avioane ce m-au purtat
prin plutirile lor spre un alt apus până
din inima americii mi-au crescut
alte americi ca o înserare.

Adâncuri beton. Străzi, semafoare,
reclame, terenuri de baschet create
din plase de sârmă și fiare.

În visul meu ești cu mine tu
și fata noastră ce caută goluri
unde să se arunce spre america ei
ce o va bântui cu alte feluri de stoluri.

Tu, însă, fugi mereu, ca și cum ai ști
Să te întorci acasă fără mine...

În somn, îmi crește america ca o uitare
din noaptea de care mă tem că revine,
asemenea gândului că voi adormi
fără să îmi rămâi lângă mine
americanca mea înserare.