abia te-am cunoscut
și deja faci vals ca o tornadă în capul meu
peliculă de film nesfărșită sacadează în ochi
nu mai suport caruselul de idei neîntâmplate vreodată
mă-mbăt de criza lor, parc-au dinți și mă mușcă să dansez cu ele
ce tristă sunt să-mi doresc, zâmbind, atât de repetitiv, ceva îndepărtat
ce minte nebună, cum sapă după iubire
ca porumbelul după viermi, să-și hrănească puii
dac-aș putea, ca dintr-o mașinărie aș îndepărta șuruburile
aș tăia toate circuitele dintr-o singură parte
camera obscură unde ne jucăm unul cu altul
și vulgar și sfânt și etern
ce minte nebună, cum mă lasă mai înjos
când am nevoie de ea
ca o mână grea ce-mi apasă creștetul sub sutană
vreau să fiu eu în eul meu singur
să mă iubesc fără te simt prezent în mine ca o cratimă
vreau să te uit măcar până termin rugăciunea
vreau liniștea mea de exil
înapoi