agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-15 | |
Nu te chinui să prinzi vântul
Ai, desigur, o batistă frumoasă alb cu albastru și, blândă, îți tremură De inițialele tale ”L.M.A.” De sângele tău stropșit la moara unde ei macină porumbul La malul mării, nu mai este nicio barcă Iar vapoarele au plecat, înspre Italia, de alaltăieri Sau spre Itaca Briza Mediteraneeană te găsește și pe tine cu picioarele, în apa prea mică, unde te-au lovit doi pescăruși Te-au ciupit, puțin, de obraz și ți-au scos amândoi ochii de îți ies temători din orbite Vindecă-te! Stai atunci la malul apei și nu fă nimic Privește numai apa cum curge Așa spune înțelepciunea veche asiatică Nu te chinui să privești vântul, pentru că el se mișcă Ca o morișcă, te pișcă, pe picioarele tale lungi, apoi se ascunde într-o scoică Ce vindeți, în coș? Pește? Muștele morții? Vedeți, peștele acesta are un ochi bulbucat Doi pescăruși, ei l-au prins, iar peștele s-a ascuns în năvod, ca să capete salvare Tu ești peștele? Îl iubești? Pe acasă, carnea și miezurile de pâine au făcut mia culpa afară din coș Nu vi se pare ciudat, clipe în frig, Ieri s-a vărsat piperul, din solniță, cred că a ars sarea Nu vi se pare un semn, cumva... Ce spuneți, ce mai spun Știrile O femeie s-a îmbrăcat în vântul de miazăzi și a plecat spre Itaca... Penelopa... Soțul ei, patru copii Unde a plecat? În Itaca, iar Mistralul a însoțit-o tot restul drumului, până când a ajuns Nu vi se pare incredibil, Putea să fie un câine, câinele fidel al femeii sau Laika, lătrând lumea la o parte În schimb A fost Mistralul, vă jur, de departe, tot mai la Sud, înspre Itaca, Sau o ceată de stele pictate, care, și acum, sclipesc și mă dor... Ele au fost tot timpul lângă femeie, În mine, fierb toate oasele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate