Ce este și libertatea,
O burtă de pește pe care te odihnești, te lipești dedesubt, și sperând
Emi,
Ca nimeni să nu te vadă, prin ce ai trecut, că au trecut șinele de tren
Cu tone de pulpe de femeie, care nu erai dumneata
Citeai din ziarul de vineri ca să nu ți le vezi
Nu erai dumneata...
Vedeai litere alambicate îți vorbea Egiptul din proră de sub pulpe, unde le vedeai
Căci dumneata nu ai inimă de dat, nu ai aer în pământul cel cald al plămânilor
Unde s-a făcut negru
Unde miroase a petrol lampant de la licuricii scrobiți de dedesubtul lampioanelor albe
Ca peștii tăi cu burțile lor, așa le pute parcă petrolul
Vreau un soare
Vreau un soare nebun și înalt și alb, cu sufletul
Ca un neon prefăcut în prinț, dar născut dintr-o mamă și din tată.
Căci eu sunt mama sunt și tatăl și am pulpe frumoase de o gigatonă ca să îl nasc
Nu din pântec, din pâine îl fac
Pun miezurile laolaltă
Spune abracadabra și uită-l, copilare din care se naște zăpada...
Plângeam,
Apoi o arunc la gunoi, pâinea, căci pulpele mele sunt mai tari și frumoase
Deși sunt subțiri ca o limbă uscată de maya
Sunt făcute din pește nou și din gândurile viermilor care nu m-au născut
Și care nu vor avea niciodată parte de mine.
Migdale pentru această piersică (ai mâncat-o, în seară, în liniște...)
Îți plac piersicile... E un fel de ascunziș.
Sufletul este nemuritor mormintele sunt inutile ca această noapte deschisă
Să o priviți și să nu o pricepeți
Nu este nevoie de întuneric ca să luminezi un mormânt
El nu există, moartea nu există și este superfluă
Și
Poți să mănânci câtă înghețată vrei căci pulpele tale nu se vor face mai subțiri
Pentru că trebuie să îl naști
Și crede-mă că te va iubi așa ca niciunul
Te va îndrăgi își va iubi pântecul semisupt al tău și al lui pentru că
Nu ai vrut să îl porți
Ți-a iubit picioarele și tălpile ți le-a sărutat
Căci mult ai umblat cu ele ca și Maria Magdalena
Însă fără de păcat... Curățenia poartă
Și e o poartă.
Mă uit acum în ochii tăi storși să văd milioane de lumi și de lacrimi pitice
Nu văd luna, luna lipită e în picioarele tale
Tu cea cu ochii în lacrimi, care nu mă privești.