agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-25 | |
Mai trec prin cetate, ponei sau de-un mânz
M-așteaptă la poartă, pierdut e un plaur Sunt fetița desculță cea cu părul de aur Îmi zboară în gânduri porumbeii flămânzi. Broscuțe de lapte-au nevoi de tincturi Piciorul meu sare în punți catifea Să mă lase în pace, iubesc umbra mea Când tata mă cheamă s-amestec picturi. Sau ce zici, bumbacule, mergem în zori De frânele vor să m-oprească, păduri Vor ști c-am umblat pe la scoarță și muri Va ști că îmi place bundița de flori. Păpușile zbiară din poduri acide De-ating cu piciorul un vechi trenuleț Și graniți pierdute, dumneata mi-ești un fleț Mă mișcă din stare mătase, omide. Te plâng... Și-ntr-o seară-o să ies din buclaj În lună, mă pierd dacă lumea-a cerut Eu sunt o fetiță și-n statul de lut Voi țese un câine - Vezi bucăți traforaj. Ce vezi tu, în zare? I-un vapor și un puști Ce-ncearcă cu mâna o frunză de pin O rupe în două, mă doare puțin De-mpunge cu dânsa un grup de rățuști. Îmi pare-ntunericul sare, din fagi... Veverițe mă-ntoarnă cu pasul pe loc Sunt doar fata ce pune furnica la loc De îmi intră în casă și-la oamenii dragi. Vezi tu femeia ce poartă tipsia, pe deal Ce-i plină și grea de plăcinte cu măr? Sunt oamenii străzii, o iau, iar, de păr Deși-mi desenează plecarea pe-un cal. Ce faci?? Îmi iau calul și urc între pâini Sunt fata ce duce plăcinte, la moți Îmi pare că lumea suntem niște roboți Ce se spală la suflet, se spală pe mâini... De pâine mi-e dor, sat vecin și străvechi! Dar nici cu orașele nu-mi stau mai prejos Îmi pare că clopotul, un os prea sticlos Privește la calul ce-și stă în urechi... Doar stelele-s sus, câinii latră la miei Și lupul aleargă, cu prietenul câine Aștept sate lângă, orașe sau mâine De nu-mi caut stele, ”trăiesc printre ei”! Ce faci? Urc pe deal, căci m-așteaptă, în stâni Bărbatul și pruncul, sunt oile sus Și-mi pare plăcinte c-au pus mai presus De dealul ce-i mâine-nțesat de mulți câini. Ce vezi tu, în zare? I-un vapor și un puști Ce-ncearcă cu mâna o frunză de pin O rupe în două, mă doare puțin De-mpunge cu dânsa un grup de rățuști. Ridică paharele, luna-i pe sus Și soarele sărută o stea, răsărit. Căci cerul de tone de ani a muncit Să facă din sori și din luni, omul spus! ----- Mai bine să ningă... Departe... Pe vas, I-un puști ce aleargă cu pasul sticlos În apă, delfinii-l salută ”plecos” Vaporul se duce, de parfum a rămas... Ce faci? Iaca, pus-am desaga, aici! Plăcintele-s grele, mai greu pasul meu. Un pici, de vaporul îi pare prea greu Mai aspru e soarele și arde pe-aici. Ce vezi, în zare? Cred că puștiu-a plecat Îmi pare că peștii salută, de jos... Sunt plase-n nămol ce scapă duios Bucăți de parfum, un-bețișor parfumat. Ce-aștepți? De-mi doresc, pentru mâni Zăpada anilor vechi, căci acum Îmi pare, miroase a lup, chiar în drum Și lumea, sub sori, mi-e acidă, vreau pâini. Și-n leagănul dulce, se supune ușor Fetiță am fost și fetiță mai `îs Pădurea mea cheamă, e ca și un râs Flămând, dar dibace când pleacă, de zor. Te bate în August și soarele-i net Și apa de baltă te bate, și ea? Sau luna se-aruncă la tine, încet Când lași prora inimii-n Păduri-catifea. Îmi pare că ninge, iar fluturii-adap Bucata de floare, colacul cu nuci; Și-n urma lui (lată) rămân doi bursuci Să cate de dama cu plăcinte, pe cap. Crăciun de zăpadă, te-aștept ca să bem La fel ca să vină și puștiul-napoi... Vapoare-mi mai trec înspre umerii goi Spre glezna prea goală, pe părul meu ghem. Mai am doar de-un zvon, o mașină pe stradă Înlătură-nămeți și zăpezi mari, să-i văd! Îmi pare că-s altfel, genunchii mi-i căd Să cearnă Hristos o zăpadă-plămadă. Și-mi pare Iisus și Fecioara duios Trimit iar zăpezi - suprapus, suprapus... Vorbești? Vezi tu stânca ce-așteaptă mai sus Tu cere-i să ningă, încet și frumos. Privesc doar lumina, ne lasă încet Povești de troiene să țesem din nou Prea cald e pe-afară... când ești în tricou Visezi la ninsori nătăflețe,-un-buchet! Ce vezi tu, în zare? I-un vapor și un puști Ce-ncearcă cu mâna o frunză de pin O rupe în două, mă doare puțin De aspre-s, cu mine, un grup de rățuști... *copiilor care nu au prins încă ”mașinile de deszăpezit” și nu știu ce este un ”nămete”. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate