agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-10-03 | |
n-ai vrea să mă vezi cu pătura pe mine la romană, ai zis tu
mă întreb ce ai face atunci, m-ai privi și ai pleca mai departe ai întoarce privirea, mi-ai da un leu sau m-ai invita la o cafea cum iubești un prinț, iubești și un cerșetor iubirea nu se schimbă niciodată, părerea mea sunt același om, cu aceeași minte și același suflet încrezător în iubire, dornic de iubire mi-aș fi dorit să car în spate un bolovan ca sisif și acesta să fie iubirea numai că bolovanul meu e durerea ți-am zis la un moment dat că pot scoate apă din piatră seacă dar trebuie și piatra să vrea să plîngă trebuie și piatra să vrea să se lase mîngîiată apoi sfărîmată în pumnul meu pentru că odată cu asta îi zdrobesc durerea de a fi piatră și o învăț iubirea, o pun pe inima mea să ducă durerea sa de piatră în spate eu nu iubesc singurătatea dar pot sta la masă cu ea ca doi dușmani care mănîncă doar cu o mînă și beau cu o mînă în timp ce mîna cealaltă o țin pe cuțit și cum apare o femeie frumoasă ca tine îi înfig cuțitul în mînă să nu mă mai poate atinge știu că sunt autodistructiv dar cred atît de mult în iubire încît nu contează dacă fac dragoste pe pămînt sau în pat știu că iubesc asemenea unui cîine vagabond care își caută stăpînul, motivația, dar cîinele vagabond își caută și iubirea pentru că la fel ca mine, crede în ea știu că și tu cauți iubire și îți dorești atît de multă iubire încît să fie interminabilă ca a unor îndrăgostiți care se privesc într-o fotografie dar noi încă n-avem o astfel de fotografie, nici fericirea lor dar mai știu că la un moment dat putem face una din care să ne privească nepoții nepoților noștri, să spună – ce mult s-au iubit te gîndești probabil că am iubit și pe altele, e adevărat, dar fiecare dintre ele mi-a cerut ceva în schimbul iubirii lor și eu cred în dragostea necondiționată eu cred, cum spunea poetul, că stelele ne vor fi cununa, că putem să ne spălăm în apă de izvor, dar poate că visez prea departe putem măcar să ne sărutăm mîinile bătucite de muncă și să mirosim pîine caldă da, draga mea, sunt un om care nu ține atît de mult la viața lui, dar țin la a ta nu știu ce s-ar putea întîmpla cu mine în lipsa ta, nu vreau să te sperii nu vreau să te mai aud plîngînd, poate doar o singă dată, știi tu cînd poate sunt singurul bărbat de pe pămînt care mai iubește fantome singurul gata să coboare în infern pentru iubire cred atît de tare în iubire încît n-am să las viața să-mi fure demnitatea dar fără iubire sunt gol, zidul prin care vorbeam să năruiește peste inima mea și nu știu cîte pietre poate să urce pe buza prăpastiei acum că a căzut cortina iată-mă gol, pe dinăuntru și pe dinafară, gol ca o sticlă prin care se vede la fel și răsăritul și apusul, sunt totuna fără iubire sunt fără identitate, ca un boschetar, acum că am una nu știi ce să faci dar te mai întreb o dată, m-ai mai iubi dacă m-ai vedea sub o pătură la romană?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate