agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-10-07 | | năpraznicul- tot mai vânjos, rădăcinile-și–nfige în pâmântul nestatorniciei.// ciclonul ashley aproape de ostracizare. graiul nou-prin rețeaua cristalină a pietrei moqui deschide ochiul șamanului, conectându-l la energia// stelei albastre. roți de tors brăzdează marele canion… în urma vijeliilor, indiferența-stropită cu frunze uscate, alunecă printre picioarele păianjenului cu cruce// înălbind firul de iarbă, dezechilibrând omul cu două inimi. frisoanele noastre colorează florile tulipierului cu dungi galbene-roșiatice. găndacul de pe panglică// agită furnicile- împrăștiere de arme și steaguri... departe de mal, zvastici aruncate de-a valma prin ape tulburi. muțenia absoarbe seva trădătorilor// doi copii, la fereastră, două aripi strivite de ploaie... vânătorii norocului- înveșmântați în mantale roșii, înțepeniți în propriile capcane, încurajează// perceptorii să fie nemiloși.- o alta vârstă de-obscuritate... 2 acolo unde limbile ceasului de amiază zbîrnâie mai abitir ca un țânțar,// acolo timpul poartă pe undele sale corăbii de cântece. o nisipuri bântuite de plecări condimentate cu aromele sărate ale mării! // suave parfumuri răspândite de briza unei amintiri. despărțiri trosnind sub lăncile ascuțite-ale toamnei, pași spre brațele-mpietrite// ale unui zeu imaginar; torțe aprinse la fiecare cădere… mereu a fost acest zbucium, această splendoare a neobositului tumult- naștere a marilor aventuri// o numărătoare de victorii, în exod spre culmea luminii. culcușuri părăsite sub năpasta nesiguranței și fățărniciei. suflu rătăcitor // al vifornițelor tăcerii- un strigăt acut sub lama toporului. 3 copleșit de istovire, cutremurat de gânduri, trece prin impunătoarele porți ale cunoașterii// la capatul drumului, omul-pradă-foamei ridică columne. cheile visteriei sunt pitite sub pălăria ziditorului de imperii- apusul e confundat cu răsăritul…// înălțați capul și vânturați cearceafurile imposturii! timpul este spre furtună, valurile balansează corabia; frica năpădește simțirea// din sămburele credinței, a încolțit nădejdea, ca o ancoră de la cer la pămant.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate