mi s-au întipărit în minte
amintirile copilăriei ancestrale,
încă mai aud Calea Lactee
cântând facerea lumii,
încă o mai văd născând copiii luminii.

am stele încrustate în palme
și triunghiul norocului sub epidermă,
sângele cântă liniștea și iertarea.

raze extrasenzoriale au pătruns în cornee,
să picteze rogvaivul stelar.

soarele își descrețește fruntea
mângâiat de dragostea celor vii.
nu sunt granițe între oameni și cer.
viitorul solar coboară în suflete
pe portalul iubirii ancestrale.