Îmbătrânim cu toții, dar câți îmbătrânim,
considerând chiar ridul pe care îl primim,
un Dar de-nțelepciune, de-adâncă frumusețe,
menit, de-i vorba bună, să lumineze fețe?

Îmbătrânim cu toții, dar câți îmbătrânim,
considerând chiar boala de care ne lovim,
un test de rezistență - Golgota personală,
în care doar credința ne-alină și ne spală?

Îmbătrânim cu toții, dar câți îmbătrânim,
considerând oglinda în care ne privim,
un drum mai scurt spre suflet, spre lacrima bătrână,
ce-așteaptă ca şi apa, să iasă din fântână?

Îmbătrânim cu toții, dar câți îmbătrânim,
considerând chiar timpul, sub care ne-ndoim,
un aliat puternic ce scurmă, prin secundă,
trezind, în trupul nostru, misterioasa undă?

Îmbătrânim cu toții, dar câți îmbătrânim,
considerând chiar moartea de care tot fugim,
o viață viitoare, în care ne așteaptă
răsplata cuvenită, în funcție de faptă?

să-mbătrânim cu toții, să-mbătrânim frumos,
considerând că Domnul, prin fiul său, Hristos,
nu a murit degeaba, lăsând ca moștenire,
o undă ce străbate prin cuget și simțire.