agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-01-07 | |
Pe drumul vieții, în praf și-n tumult,
Omul se pierde, uitând de-nceput. Alergă după aur, după visul său van, Dar doar durerea îl face pe om să redevină uman. În râsul gol, în strigătul stins, Ascunde chipul, dar sufletu-i nins. Când cade-n genunchi, cu inima grea, Abia atunci vede ce-nseamnă a sta. Durerea-i o flacără, arde și frige, Dar scoate din tine ce viața nu-nfrânge. Te-apleacă spre cer, te-nvață să stai, Să vezi frumusețea în florile de mai. Căci omul, de voie, uită de-al său rost, Devine străin de cel ce-a fost. Dar lacrima sapă, topind al său plan, Doar durerea îl face pe om să redevină uman. Și-n toată povara, găsește lumină, În rana ce arde, răzbate o vină. Se naște din nou, mai drept, mai curat, În glasul durerii, omul se simte schimbat.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate