păzită de pereții cu icoane pe ei,
mă simt ferită de duhurile rele,
stau de-o parte de ostili și mișei,
timpul îl împart cu gândurile mele.

da, cu singurătatea m-am obișnuit,
mă consolez cu versuri de iubire,
ele mi-au vindecat sufletul chinuit,
în inimă au strecurat puțină fericire.

vremea renașterii o trăiesc și eu,
ca Pasărea Phoenix răsar din cenușă,
la cer să mă înalț precum un curcubeu,
tristețea s-o îngrop pe o costișă.

simt pe față mângâierea Bunului Dumnezeu,
din povestea vieții mele fac un expozeu.