FIDELITATEA LEBEDELOR (1)

Lebedele-s minunate,
Simbol de fidelitate,
Pildă-s de statornicie
Pentru orice căsnicie.

Cuplul lor e fortăreaţa
Ce durează toată viaţa;
Ele-n "căsnicie"-mpart
Bucurii ÅŸi griji, din start.

Lebedele-ndrăgostite,
Ce iubesc ÅŸi sunt iubite,
Fac paradă nupţială,
Minunată, magistrală.

Când sfiala şi-o înving,
Piepturile îşi ating,
Ciocurile îşi unesc,
Gâturile-n S sucesc

Şi formează-o inimioară,
Dulce, extraordinară;
Apoi împlinesc, ca mirii,
Ce le cere legea firii.

Rând pe rând în cuib clocesc,
Puii ambii îi hrănesc
Şi îi apără-mpreună,
Fie vreme rea sau bună;

Amândoi, cu dedicare,
Îi învaţă ca să zboare,
Cum ei să se protejeze,
Şi-i învaţă să migreze.

Pe cei doi, uniţi de soarte,
Numai moartea îi desparte.
Când din cuplu un "soţ" moare,
Celălalt, de supărare,

Prins de-un dor mistuitor,
Nu-şi ia alt însoţitor,
Nu bea apă, nu mănâncă,
Nu mai intră-n apă-adâncă,

Nici de prădători nu fuge,
Vânătorii-l pot distruge;
Moare-ncet, încetişor,
Åži de jale, ÅŸi de dor.
(George Budoi, 14.02.2025; Poezie.ro).