agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ mi s-a spus ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-02-15 | | Lumea devenise parcă prea mică, dar nu își dădeau foarte mulți seama de asta. Nimic nu se schimbase, zgomotele provocau iarăși ravagii printre neuroni ce nu erau deprinși cu munca, automobilele îi călcau într-o veselie pe cei cam nehotărâți, în timp ce deșeurile erau escortate de valuri și uragane spre o judecată de apoi absentă și nesimțită. Nouă începuse să ne fie un pic frică, deși eram prea sănătoși și apartamentul nostru avea pereții încă rigizi. Eram doi burghezi în așteptarea unei catastrofe ce se împrietenise de prea mult cu legile fizicii, doar numele ei nefiind încă născut de vreo eprubetă lucidă. Eu prea reflexiv, tu foarte incisivă, așteptam amuzați și ciudat de penibil ca oamenii să fie azvârliți în zgârie-norii din peisaj, moleculele ierburilor să se împreuneze cu cele ale tigrilor sau panterelor, pădurile să devină acoperișul placid al blocurilor muncitorești, iar dozele de aluminiu să intre în anatomia de toate zilele a mâinilor cu care primatele caută fructe, măduvă și fericire. O mică apocalipsă se anunța, mai degrabă era moșită de gesturile noastre reci și de replicile noastre banale ce o găzduiau parcă precum într-un torpedou ... ... Suntem acum fiecare cu câte un pahar de suc ieftin în mânuță (nu contează care) și, în sfârșit, am început să zâmbim. Cuvintele dintre noi s-au colorat un pic, chiar dacă putem încropi cu ele doar un peisaj școlăresc de iarnă fără nimic malefic (Rafel și Da Vinci să mai aștepte!) Lumea poate a ajuns deja un sâmbure de măsline din buzunarul unui semizeu ce și-a pierdut aseară toți banii la poker, dar cum îi pasă? Și cum ar trebui să-i pese? Oamenii nu au timp de telenovele cosmice și metafizice, le ajung serialele gri cu care își hrănesc filosofia grijei pentru ziua de ieri sau de mâine. Noi nu trebuie decât să ne ținem elegiac de mână, sperând că Apocalipse mai rezonabile să ne viziteze la unison capetele prea odihnite.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate