agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ mușcătura din priviri ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-10 | | În zori de gând, când omul crede că voiește, E doar un fir de lut ce-n sânge se rotește, Căci poftele ce-l cheamă nu-s ale lui deloc, Ci foamea vechii fiare ce-l prinde iar în joc. Când mâna-și întinde spre dulce sau amar, Crede că-i stăpân, dar e sclavul unui zar, Căci trupul îi dictează, în umbră, nevăzut, Și foamea și dorința – un cerc necunoscut. Și-n miez de vis afectiv, când inima-i se frânge, Și-și zice „eu iubesc”, dar nu știe ce plânge, Nu el alege suflet, nu el croiește drum, Ci pulberea străveche ce-n el șoptește-acum. E doar un val purtat de doruri ce-l subjugă, Un strigăt vechi, o lege ce-l conjugă, Crede că-i al său foc, dar e doar un ecou Ce l-a găsit pe el, și l-a ales din nou. Și-n gândurile înalte, în linii de idei, Se crede el făuritor, dar toate sunt scântei Ce vin din alte minți, din umbre de trecut, Din cărți ce-au fost citite, din visuri ce-au zăcut. Nu el le-a născut, ci doar le-a regăsit, E-un fluviu fără maluri, un fir deja ursit, Crede că e liber, că-n mintea sa decide, Dar e doar un ecou ce-n alte inimi arde. Și-n tainice credințe, în sfera de mister, Când sufletul își strigă dorințele spre cer, Nu omul hotărăște ce drum i se așterne, Ci glasul Spiritului ce-i cerne păreri eterne. El crede că-n lumină a fost cel ce-a pășit, Dar Lumina l-a ales pe el, nu el a stabilit, Și-n mrejele conștiinței, când crede că e treaz, E doar o umbră-n visul Celui ce-a rămas. Și-atunci, iubite om, ce drum ți-a mai rămas? Dacă tot ce știi și simți e scris de-un vechi compas, Dacă tot ce crezi că-ți aparține nu e al tău, Ce-ți mai rămâne-n mână, doar un hău? O singură alegere, și ea e fără sens: Să nu alegi nimic, să nu fii prins în mers, Să vezi că orice cale e-un drum ce nu-i al tău, Și doar când nu mai vrei, devii nimicul tău. Căci Spiritul alege și zborul și căderea, Și tot ce-i între ele, și chiar menținerea, Și-n marea renunțare, când nu mai vrei nimic, Atunci vei fi în El, atunci vei fi extatic.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate