agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 13 .



Compasul Nevăzut
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cozeta ]

2025-03-10  |     | 




În zori de gând, când omul crede că voiește,
E doar un fir de lut ce-n sânge se rotește,
Căci poftele ce-l cheamă nu-s ale lui deloc,
Ci foamea vechii fiare ce-l prinde iar în joc.

Când mâna-și întinde spre dulce sau amar,
Crede că-i stăpân, dar e sclavul unui zar,
Căci trupul îi dictează, în umbră, nevăzut,
Și foamea și dorința – un cerc necunoscut.

Și-n miez de vis afectiv, când inima-i se frânge,
Și-și zice „eu iubesc”, dar nu știe ce plânge,
Nu el alege suflet, nu el croiește drum,
Ci pulberea străveche ce-n el șoptește-acum.

E doar un val purtat de doruri ce-l subjugă,
Un strigăt vechi, o lege ce-l conjugă,
Crede că-i al său foc, dar e doar un ecou
Ce l-a găsit pe el, și l-a ales din nou.

Și-n gândurile înalte, în linii de idei,
Se crede el făuritor, dar toate sunt scântei
Ce vin din alte minți, din umbre de trecut,
Din cărți ce-au fost citite, din visuri ce-au zăcut.

Nu el le-a născut, ci doar le-a regăsit,
E-un fluviu fără maluri, un fir deja ursit,
Crede că e liber, că-n mintea sa decide,
Dar e doar un ecou ce-n alte inimi arde.

Și-n tainice credințe, în sfera de mister,
Când sufletul își strigă dorințele spre cer,
Nu omul hotărăște ce drum i se așterne,
Ci glasul Spiritului ce-i cerne păreri eterne.

El crede că-n lumină a fost cel ce-a pășit,
Dar Lumina l-a ales pe el, nu el a stabilit,
Și-n mrejele conștiinței, când crede că e treaz,
E doar o umbră-n visul Celui ce-a rămas.

Și-atunci, iubite om, ce drum ți-a mai rămas?
Dacă tot ce știi și simți e scris de-un vechi compas,
Dacă tot ce crezi că-ți aparține nu e al tău,
Ce-ți mai rămâne-n mână, doar un hău?

O singură alegere, și ea e fără sens:
Să nu alegi nimic, să nu fii prins în mers,
Să vezi că orice cale e-un drum ce nu-i al tău,
Și doar când nu mai vrei, devii nimicul tău.

Căci Spiritul alege și zborul și căderea,
Și tot ce-i între ele, și chiar menținerea,
Și-n marea renunțare, când nu mai vrei nimic,
Atunci vei fi în El, atunci vei fi extatic.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!