Când bezna prinde iarăși luna-n plasă,
Silabele pe buze-și fac seppuku,
Pe-aicea nu e rost să cânte cucu,
Doar paște, îmbâcsită, o angoasă,

Și nostalgii, sporadic, dau la coasă,
Dezmierd țigara pân’ i-adoarme mucu’,
Iubirea și-a uitat pe preș papucu’
Și-o geantă cu lehamite, duioasă;

Tavanul, ca o șleampătă jivină,
Prin mine igrasiile își plimbă,
Dar parcă dorul iar îl simt pe limbă,
Nu m-am schimbat, dar totu-n jur se schimbă,

E noapte, iarăși noapte, lună plină,
Eu te privesc, dar umbră mi-ești, străină...

9 decembrie 2017