mă decojesc de propria-mi închinare.
se despică fruntea,
se despică
o scriere pe care o citesc.

urc sub presiune,
un incendiu mut.
cerul nu-și explică ploile,
pierde nespusul fără regret.
nu dezgolirea doare,
ci căderea.

printre riduri
un strigăt înghețat
hăul cu muchii în care mă oglindesc
și mă ridic,
tăindu-mă