Când eram mică, visam să fiu patinatoare,
să am rochiță cu sclipici și să fac triplu Toeloop,
să desenez libertatea cu vârful picioarelor.

Îmi plăceau mai mult reprezentațiile individuale
responsabilitatea zborului, asumată de un singur trup.

Astăzi, zborul la singular mi-a amintit
bucuria pe care o simțeam când
aterizarea nu părea o ciocnire brutală cu realitatea,
ci, mai degrabă, o revenire în sine,
până la următorul Toeloop.