|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Mama casă Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 4
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-06 | | M-am îndrăgostit de tine ca o lumină care intră pe fereastră fără să întrebe casa dacă o primește. Nicio atingere. Niciun sărut. Doar ochii tăi — două ape adânci în care privirea mea a căzut ca o stea tăcută. Buzele tale erau marginea unei dimineți care încă nu s-a născut. Iar zâmbetul — un drum de aur pe care sufletul meu a plecat fără pași. Râsul tău rupea aerul în clopote subțiri și lumea devenea mai ușoară ca o frunză în vântul verii. Mâna ta se rătăcea prin părul tău negru, ondulat ca o pasăre nocturnă căutându-și cerul. Și eu te priveam. Ca și cum privirea ar fi fost singura formă de atingere pe care universul o îngăduie uneori. M-am îndrăgostit fără început. Ca ploaia care cade dintr-un nor care nu se vede. Ca marea care se ridică spre lună fără să o atingă niciodată. Durerea aceasta are gust de lumină. Și numele tău crește în tăcerea mea ca o floare în mijlocul inimii.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate