Ceea ce vă las vouă

Ceea ce vă las vouă
E-o amintire nouă,
E șoapta vântului pe care-o aud mereu,
E viața ce plutește-n rouă.

Și dacă ne vom revedea,
Va fi cu totul altceva;
Iar când aceasta se va-ntâmpla,
Lumea se va întreba:

— Ce s-a-ntâmplat cu timpul oare?
Ce s-a-ntâmplat cu tine?
Ce s-a intamplat cu tine viața?…
Mă auzi tu draga speranță?

Soarele și-a revărsat lumina,
Ziua s-a trezit afară,
Numai tu lipsești din toate,
Și mă întreb, în fiecare seară:

Cine te mai strigă oare?…
Sub lumina tacerii mele ,
Cine mai iti șopteste oare ,
A ta dulce alinare!

Și acesta e finalul ,
Lumea…nu-i mai senină!
Iar, speranța ma cuprinde,
Caci daca era unul mai bun…
Nu se ajungea …
Pe acest drum lasat de soarta!