agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1752 .



Lacrimi pentru Hristos
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [floryn ]

2005-09-26  |     | 



Oh, Doamne!...dacă este fel,
te rog, sfârșitul, Tu abate-Mi.
De nu, voi fi al lumii miel:
urma-voi calea Mea de patemi.

Plângând umil, stătea-n genunchi,
plecat cu capul spre țărână,
fiindu-I prinse în mănunchi,
sub barbă, mână printre mână.

În ochi cu lacrimi și în gând
cu remușcări și glas de culpă
a zis; "pe care-o să-L sărut
e El!"... se duce și-L sărută.

Își poartă pasul către El
soldați ce-n lanțuri Îl îmbracă;
în lanțuri care soarta Sa
o plâng de inima îți seacă.

Apostolii plângeau în cor,
purtând în ei durere mare,
iar Petru Simon - dirijor,
plângea din toți cu mult mai tare.

Erau cu toți prea loviți,
purtau prea multă suferință
ca să mai fie răzvrătiți.
Smeriți, cătau spre pocăință.

Pe fruntea Sa țepoșii ghimpi -
cununa patimilor Sale -
își blestemau și ei, plângând,
a lor coruptă ursitoare.

Plângea și lemnul greu și sfânt,
plângea a crucii Lui povară,
mulțimi întregi plângeau văzând
cum lemnul crucii Îl doboară.

Râdeau dușmanii Lui cei răi,
gândind ce patimi să-I mai deie.
Voiau să vadă Domnul lor
că-Și stinge ultima scânteie.

Pe drumul patimilor Lui
plângea sudoarea Sa de rege,
plângeau și pietrele în grai
ce nimeni nu-l va înțelege.

Piroanele când au pătruns
cerescul trup în patru locuri,
și norii s-au pornit pe plâns,
să stingă inimile-n focuri.

Plângând, pământul s-a deschis
să lase loc de evadare
și morților ce grai au prins
să plângă-a Lui înmormântare.

Plângea întregul univers,
plângea cerșind a Lui scăpare.
Doar El, smerit, cu chipul șters,
tăcea, spre cer cătând iertare.

Iertare pentru-ai Lui călăi,
iertare pentru-a lumii vină,
iertare pentru fiii Săi
ce însetează de lumină...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!