nu-i huliți, nu-i ostracizați pe poeții poeți


în frunte cu tătucul Platon idealistul,
filistinii, zeii i-au urât mereu pe poeții poeți...

Orfeu de bacante ucis, despre orbul Homer,
că nici n-ar fi existat spun;
Ovidiu-n imperial exil la Tomis,
Firdoussi mințit de șahul Mahmud;
Dante expulzat de concitadini...
l-au izgonit, l-au spânzurat edilii pe Villon,
Byron în pribegie pentru libertate muri;
lui Pușkin i se aranjă un duel fatal,
Lermontov tot în duel îl urmă în neant;
Hölderlin, Lenau, Eminescu loviți de zei...
Lorca împușcat la zid, Goga mort în mister,
Mandelstam în gulag, mulți alții în siberii de gheață
Radu Gyr, Arghezi, Voiculescu închiși,
Blaga interzis, urmărit, hulit, ras de Nobel
avangardiștii fluierați, spulberați de toți,
Labiș ajutat să cadă sub tramvai,
Baconsky strivit la cutremur,
Mazilescu răpit de vis, de entropie Turcea;
Caraion în exil repede muri;
Nichita, Sorescu; Alexandru prea devreme apuși...
la poeții sinucigași gândind mă înfior...

...are cineva mereu grijă să scape de poeții poeți !
în cer ca și pe pamânt ei incomodează...
oameni ”de bine” și zei ”îi păzesc”, îi urăsc, îi elimină pe poeți
”la ce bun poezia în timpuri sărace?”,” extra muros poeții!”
fără probleme, regrete ;ce ”mea culpa”, ”hai sictir!”
”poezia nu e valută, nu e imunitate, nu e petrol nici aur!
nu e sex, nu e drog nu e armă strategică!
poezia nu e nimic pentru mușchii noștri de mușchi!
vrem manele din buric, telenovele, ‘să vorbim discuții‘ pe sticlă!”
loc nu au poeții în cetatea ideală de consum,
în lumea nouă, în minunata lume nouă,
în „cea mai bună dintre lumi...”, asta e... punct!