agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-05 | | Tot colindam prin neființă, cu-o floare la ureche. Și scormoneam și căutam, să îmi găsesc pereche, Iar floarea, în ureche-mi tot șoptea, câte zărea în cale, Că ea, pereche mă vedea, cu neamul ei de floare! Un vânticel, sunând in frunze o poveste, un timp ne-a însoțit. Spunea, că mie, de pereche, o minunată adiere mi-a găsit... L-am sărutat zâmbind șăgalnic. Pe frunte el m-a mângâiat, Oftând cam necăjit sărmanul, că de cumnat... nu l-am luat! Un izvoraș, plecat in lume, să stau o clipă m-a rugat. Avea o soră printre lacuri, frumoasă și de măritat... L-am luat in brațe o clipită, m-a răcorit cu apa-i rece, I-am dat lui floarea... și-am zâmbit, văzând cum o petrece! O stea, de sus, mi-a tot clipit, ca să o bag în seamă. Și-un munte, ca să îi vorbesc, l-am urcat fără teamă! O negură m-a-mpresurat, să nu îmi uit ființa Să stau smerit și să accept... și viața... și sentința! Dar eu, cu steaua... tot voiam să schimb o vorbă, două Convins că veste mi-a purtat, de trai și soartă nouă! Un fulger rău, m-a prăpădit, zburându-mă în șoavă Iar tunetul, de soarta mea... își tot râdea în barbă! Un izvoraș m-a-nconjurat. Mi-a pus pe piept o floare, Iar vântul părul mi-a săltat, făcând gândul să zboare... Și-am râs, dar rău și-ncrâncenat, la cerul de pe urmă Și-n-neființ-am dispărut, schilod... ca viața, ce se curmă!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate