Trezeste-te, amice!
Nu dormi in asta dimineata,
Cand iti cresc pe perna boboci de izbanda,
Cand din plapuma iti ies roze.
Iar tu, in visul tau banal,
Te scalzi in lacul de condoleante.
Trezeste-te, nu-ti cer prea mult!
N-as vrea sa-mi beau singura
Cafeaua indulcita cu indoieli.
Poate ai si tu un pic de mila...
Macar pentru noaptea in care ne-a lovit trasnetul...
Durerea asta desarata
E un drum lung si neschimbat:
M-aduce iar si iar
In iadul placerilor din raiul tau.
Trezeste-te, iti spun!
Trece si ziua
In care jurasem sa ma razbun
Pentru singura dovada de iubire...
Mai stii...?Atunci...cand iti spuneam ca esti nebun.