Născută din talazuri
Ideea
a crescut înaltă, tot mai înaltă...
S-a infiltrat încet, încet,
în nisipul clepsidrei
I-a dăruit omului gândul
în timp
Și-a ajuns în pământ.
Nu a uitat de necaz pe care,
din greșeală, l-a vărsat tot.
A dăruit omului o viață
măruntă
bombardată cu fine particule
de fericire
Apoi s-a stins încet,încet...

Noi am rămas să trăim între cer și pământ.