|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Ea strălucește... poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Virgil Diaconu [Dumitru ]
2005-10-17
| |
Ea strălucește și nu știe că strălucește.
Ea vorbește întotdeauna despre altceva,
din propria lumină se retrage.
N-ai s-o oprești cu privirea, cu cerul nu.
Lațul mâinii e fraged, cel al gândului searbăd.
Până și din propriul ei trup am văzut-o plecând.
Ea s-a adăpostit în inima mea,
în piramida fără oprire.
Nemișcată doarme aici și învelită-n cutremur.
Ghemuită doarme, ca pruncul în întunecime.
Iartă-mă, Doamne, pentru gândul acesta:
am să trag noaptea de pe ea,
prin trupul ei am să trec.
De-atâta îmbrățișare pietrele prind duh,
de-atâta rază peste fire
eu niciodată nu voi fi pământ…
|
|
|
|