Stau nemișcați și singuri pomii,
Cu brațe goale, înghețate,
Privesc umili la cerul lumii
Visând la frunze-nrourate.

Înaltul păsări nu aduce,
Doar fulgi șăgalnici de zăpadă
Ce pe pământ vin să se culce
După o veselă paradă.

Alb e și cerul și pământul,
O feerie hibernală
Modificată doar de vântul
Care sculptează cu migală

Și-și desfășoară fantezia,
Fără opreliști, genial, cântând
Pe lângă geamuri simfonia
Sosirii iernii pe pământ.