Răcit de patru zile,
Ascuns sub valuri de iriși
Răcită ți-e credința, pierdută!
Așteptai când Ea a decis
Pentru tine, drag copil.

Răcit te observi în prvirea
Celor ce nu te văd.
Firul unei vieți mult prea încurcate...
Ca să dezlegi un nod
O mie de fire trebuie tăiate.

Sub pleoapa-ți rece
Rece privești lumina
Iernii ce va veni...
Peste tine, peste irișii tăi,
Tăiându-ți legăturile cu auriu.

În pictura neîmbătrânită
Rece trăsătura ta așteaptă
Trecerea timpului pe ulei
Îmblânzirea unui secol crud
Cu flori de iris.



(Foto.: Negru, Negura Bunget)