DESPRE O FILOSOFIE

Si-ntr-o zi mergeam printre frunzele ce-abia cazusera,
Admirand splendoarea imbinarilor de culori,
Filosofand "Noile revelatii ale Contelui Incappuciato" despre-a noastra era,
Privind apoi aburii rosii dintr-un tablou cu nori,
Gandindu-ma mereu la acea filosofie
Ce nu a vrut sa fie...

Mergea si ea, dar spre nemurire, intrand sub patura de praf de vreme
Ce se afla pe mintea noastra care uitase totul...acel vis frumos...
Dintr-un dialog ocult intre spiritele noastre se nascuse o idee ce acuma geme,
Iar cand ideea crescu, ea pleca in sus, eu ramanand jos,
Lasand sa cada asupra-mi colb de diamante si cristal
Din urma ei ce tot mergea in sus, precum un val.

Dar daca ar fi adevarat ce credeau oamenii din Neanderthal
As crede si eu ca voi fi cu ea, iubind-o la nesfarsit, caci sufletul nu moare;
Trupul meu va fi sensibilizat pana-n momentul fatal,
Iar apoi voi fi vesnic cu ea, intr-o eterna miscare
Precum stelele-n univers si raurile pe pamant
Loviti de-al iubirii vant.

Exista o lupta intre sinistra Hecate si tamaduitorii Asclepios, Mehaon, Demeter si Pan,
Sufletul meu fiind cuprins de vraja malefica ce mi-o indeparta pe ea...
Si fara sa-i dau nici un ban,
I-am interzis lui Hades sa ma ia
In tinutul sau subteran, pustiu, negru, trist;
Nu voiam sa-i vad torturati pe Sisif si Tantal, doream intoarcerea la Christ.

Evolutia ideii prin fluviul uitarii care e timpul ruginit,
M-a determinat s-o iubesc pe ea de-atata vreme
Incat si azi simt umbra ei cand a venit
Si m-a vazut, si m-a placut, si a plecat la Ene
Uitand cum ca eram candva icoane ale inocentei
Lasand apa fluviului s-o acopere definitiv, zeul ei fiind zeul nestiintei.

Traind in prezentul ce macina cultura, acceptand in acelasi timp reforma-i intunecata,
Ideea, alaturi de altele, decade, formand cenusa sacra;
Iar imaginea noii gandiri este inecata
In fluviul mai sus amintit, in apa sa atat de acra
Incat nimic nu poate rezista,
Poate doar sufletul omenirii - rautatea.

Navigand pe oceanul de dezamagiri, am putut s-o intalnesc
Pe ea, filosofia ce m-a atras ca un magnet cu suflet ingeresc.
Plutind pe apele ce vroiau sa ma inghita, scapand in mijlocul valurilor,
Ea statea pe mal, razand asa de sadic, nevrand sa a ajute...
Strigam, dar ea nu m-auzea, caci valurile plescaiau cu putere, nascand zgomotul relelor;
Dar in viitor poate...