agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-02 | | Doar o singură lacrimă,imensă și fierbinte alunecă,nesfârșită,pe obrazul neclintit și până să se oprească undeva, o alta-i urmează fără grabă împerecheate mut în tăcerea gurii ce-a mințit; Se prăbușește-n mine un regat, văd tot ce-am iubit,în jurul meu străin. Cuvintele pe care le șoptesc ca un drogat nu mai au sens,ești prea departe, chiar lângă umărul meu. E iarnă brusc și-un crivăț mă taie în două, în suflet se cuibărește tot gerul... Iar primăvara aceasta, prea plină de ea Ai reușit s-o vinzi, ca Iuda Cu o lacrimă ce te-a trădat. Pentru o iarnă cumplită, eternă pe care-ai plantat-o adânc în adâncul meu, asta,așa...să nu uit că fără tine nu sunt eu... Ascunsă voit sub pleoapele mele O lacrimă-iertare nu mai are răbdare... Zâmbesc amar și trist, dar larg, și-n gând mă mint că am să-nvăt că-i totul relativ, nu veșnic, în dimensiunea asta pe care nu pot s-o mai cuprind de când mi-ai făcut iarna cadou fără nici o ocazie. Dar zâmbetul nu a reușit să înghețe decât lacrima pe care am s-o plâng abia când vei fi departe. Abia atunci, generoasă voi plânge cu ochii o față a lacrimii, cu sufletul cealaltă. Și-n plus, voi plânge neputința de-a accepta întotdeauna jumătăți de jumătăți de măsură...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate