agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-10 | | Înscris în bibliotecă de error
(FragmentI)
Vivos voco.Mortuos plango. Fulgura frango (Pe vii îi chem.Pe morți îi plîng. Fulegerele le frîng) Stau zidiți din humă arsă Ai tiparului pereți. Astăzi clopotul să iasă! Puneți mîna, măi băieți! Să muncim cu spor Pînmă curg sudori, Cum e meșteru-i și treaba: Însă harul e podoaba. La munca dîrză ce ne-așteaptă Să spunem și-un cuvînt sgătos; Cînd vorbe bune o îndreaptă, Pornește munca-n pas voios. Deci să privim cu luare-aminte Ce mîini de om au izbutit: Disprețuim cel fără minte Ce-n muncă e nechibzuit. Pe om aceasta îl cinstește: Că știe pururi judeca, Să simtă-n inimă cum crește Tot ce-a sădit cu mîna sa. Trunchiul de molift mi-l taie, Dar să fie bine-uscat, Să trosnească vîlvătaie-n Botul de cuptor, căscat! Fiarbă în cuptor Cupru, cositor, Topitura pentru clopot, Cum e dat, să curgă- n clocot. Cu foc și brațe, laolaltă În groapa-adîncă vom zidi Ce în clopotnița înaltă De noi suna-va mărturii. Să dăinuie-ndelung cu anii Și ascultat cu-un cald fior, Să sune-n dangăte jelanii, Să cînte rugile în cor, Destinul pe pămînt de-abate Pe capul omului dureri, Cupola de metal va bate Alin și blînde mîngîieri. Albi clăbuci se sparg în masă, Curge valul din cuptor. Mestecați-l cu potasă, Căci turnatu-i mai cu spor. De îl vrei curat, Nu-l lăsa-nspumat, Ca din bronz curat să vină Zvon curat și voce plină. Sunînd voios, sărbătorește, Întîmpină un prunc iubit În viță cînd întîi pășește Pe brațul mamei adormit: Cînd tîlcul-ascuns al vremii-i poartă O neagră sau senină soartă, Stă mama grijulie: De aur zorile să-i fie. Și anii trec în pas grăbit. De fată, mîndru, se desparte Flăcău-n viață avîntat, Și pleacă-n lume, hăt-departe, Se-toarce-acasă-nstrăinat. Și-n tinerețea-i luminoasă Ca o făptură din povești, Îmbujorată și sfioasă Fecioara-apare la ferești. În inimă-i pătrunde dorul, Nu iese-n calea nimănui, Cu lacrimi calde-n ochi feciorul Se-ascunde de ortacii lui. Roțind, dă fetei el tîrcoale, De-i dă binețe-i fericit. Podoabă-ar avea iubirii sale Să cate-n cîmpul smălțuit O, gingaș dor, nădejdi în floare, Al dragostei dintîi fior! Þi-e inima în sărbătoare, E ceru-albastru, fără nor; Rămînă veșnic înflorite A' tinerei iubiri clipite! Þevile sînt rumeioare. Bățu-n clocot l-am muiat. Dacă smălțuit apare Totu-i gata de turnat. Hai, acum, fîrtați! Masa o-ncercați! Partea aspră, partea lină Semne bune-s cînd se-mbină! Căci dîrz cu blînd cînd se adună, Blajin cu aspru se-mpreună, E cîntul pur cum e cleștarul. Să ia aminte cei ce-și leagă Destinele pe viața-ntreagă. E visul scurt, dar lung amarul. Stă mireasa sub cunună, Joacă buclele-aurii, Clopotul zglobiu te sună La biserică să vii. Cu frumoasa sărbătoare, Tinerețea ia sfîrșit, După văl și cingătoare Visul,vai! s-a risipit! Ardoarea s-a dus, Iubirea trăiește; Floarea a apus, Sămînța rodește. Bărbatul, în piept Ia viața s-o-nfrîngă, Să lupte, să strîngă, Să are, să-mbie Și cu dibăcie Să-ntreacă, să tindă Norocul să-l prindă. Atunci își revarsă belșugul tot darul, Se umple de bunuri, de geme hambarul Și casa sporește, așa cum e drept. A casei stăpînă E ea, gospodina, A pruncilor mamă, Prietena bună A celor din casă, Copila-și învață. Pe fiu îl strunește, Ea munca și-o face Cu mînă dibace, Avutu-i mărit Cu zor rostuit. În lăzi miresmate-și adună ea sporul. Și sfîrîie fusul cînd toarce fuiorul. Așază în rafturi curate din scrin Și tortul de lînă și pînza de in, Ea dă rînduielii podoabă, lumină, Și n-are' hodină. Iar tatăl surîde fericit Și , de pe-nalta coamă-a casei, Își măsoară-avutu-nflorit, Vede stîlpii - învoalte coloane - Și bucatele strînse-n șoproane, Și-n hambare curge rîu Valul lanului de grîu. Și-și zice fălos: " Ca pămîntul stîncos De strajă stă casa mea În luptă cu piaza-rea!" Cu destinul, neîfrîntul, Nu e veșnic legămîntul: Nenorocul calcă grabnic. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate