doamna cu păsărica roșie
își molfăia liniștită
porția de cereale
de la micul dejun
în timp ce păsărica
tolănită în cușca ei
își ciufulea penele roșii
apatică și răgușită...
ceva nu se lega
în acest tablou
încropit de un pictor ciung..
e un ceva irefutabil
între doamna râgâind sătulă
și păsărica înfometată și avidă
de dorința de a fi umplută,
ocupată,stăpânită,
într-un cuvânt fericită...
sau poate e mai bine
să se resemneze
tocmai s-a semnat
tratatul de la Versailles
și culmea..era...
și în ultima zi în care
trebuia să fie vrând-nevrând...rosie.
Vor veni vremuri mai bune